A PLECAT CIRCUL

                                   

Afişe mari lipite pe toţi stâlpii îi înştiinţau pe oameni, de venirea marelui circ.      De data asta intrarea era gratuită, iar reprezentaţia cu animale, scamatori şi clovni se anunţa una de excepţie. Cu toţii se înghesuiau să ocupe scaunele apropiate de scenă, pentru a vedea în toată splendoarea spectacolul promis. Luminile colorate au cuprins întreaga arenă, iar patronul circului, barbatul cu faţă de hârtie mototolită şi privirea încrucişată, îmbrăcat într-un tricou de marinar, în aplauzele spectatorilor, ridică paharul strigând: ”Serviciile circului vă stau la dispoziţie, vă ascultă... Să trăiţi bine!” apoi dintr-o mişcare nevăzută, înghiţi clondirul cu totul. E mai tare ca un whisky bun cu trei cuburi de gheaţă! E omul nostru, care prezintă circul de  zece ani. E timpul să înceapă spectacolul! Aplauze, urale, fluierături...

Cortina se ridică şi din spatele ei, ţâşni în mijlocul arenei, pe o motocicletă care scotea foc pe eşapament, o amazoană bătrână cu breton şi pieile atârnându-i pe braţele subţiri. Se ridică peste ghidonul plin de pampoane argintii şi spre uimirea spectatorilor ridică motorul doar pe roata din spate, scoţând apoi din sutienul umplut cu vată, un motan speriat, cu lăbuţele prinse în cătuşe aurii, ce-şi flutură mustăţile prin aer. Costumul din piele, cam uzat între picioare, se rupe zgomotos producând un râs general. Publicul aplaudă în picioare. 

Cortina se ridică din nou şi în cotcodăcit de găini intră în scenă râzând forţat, clovnul înalt cu faţa inexpresivă şi cu mişcări robotice. După un număr de scamatorii cu rinichi de melci şi inimi de râme, urmă trucul Matrioşka, cu o casă mare, din care în aplauzele celor prezenţi, scotea una câte una, case fără număr. Toţi erau înmărmuriţi... de unde le scotea? Când era mai interesant, ghinion, scamatoria luă sfârşit. Se aplecă în semn de mulţumire către publicul uimit de programul scurt, dar complet. Spectacolul e de senzaţie!

Din dosul cortinei, se aud urlete înfiorătoare. În fluierăturile şi râsul general, apar doi circari: unul gras, costumat pe jumătate în Napoleon, ţinând în mână un tub de medicamente, iar celălalt, mic şi slab, cu dinţii cariaţi, cu părul cărunt, îmbrăcat într-un costum alb din bancnote de 5oo de euro. Sunt cei doi scamatori, înghiţitori de confetti şi pamblici de păr, vânzători de iluzii şi gogoşi... Deodată, unul începe să scoată pe gură tot felul de ciudăţenii, iar celălalt începe să le înghită spre stupoarea întregului public extaziat.

Brusc, în sală se face întuneric, iar la lumina reflectorului, în sunete de tamburine, îşi face apariţia un bărbat grizonant, cu papion şi mască de Zorro, purtat pe braţe de cinci cadâne ce-şi mişcă lasciv şoldurile, spre bucuria bărbaţilor prezenţi. După două tururi de scenă, femeile epuizate, aruncă trupul omului, în loja gospodinelor dornice de aventuri telenovelice. Se aud strigăte şi aclamaţii pretutindeni.

Urmează programul dresurii spectaculoase a unor elefanţi coloraţi în roşu, alb şi verde, ce suflă în trompete şi fac tumbe pe ritmul de ceardaş unguresc, cântat de cei doi îngrijitori cu pălării prăzulii. Aplauze, urale fluierături...

Apariţia impresionantă a omului înalt, cu ochelari şi maiou de basketballist, produce aplauze furtunoase. Acesta, după ce coboară dintr-o maşină teleghidată, condusă din culise, aruncă în cei prezenţi cu bani,sticle de ulei, zahăr, pixuri, calendare, şepci şi lista ar putea continua, dacă timpul pentru reprezentaţie nu s-ar fi sfârşit. Publicul aplaudă entuziasmat.

Din cupola circului, cinci bărbaţi execută salturi la trapez fără plasă de protecţie. Cei cinci cad pe rând, spre uimirea întregii asistenţe. Nu e mare Brânză, sunt nevătămăţi.

Programul se încheie cu apariţia femeii îmblănite, aterizată din cupola înaltă a circului, la punct fix, cu o paraşută de firmă, care cu picioarele împleteşte ciorapi, cu o mână învârte un mop cu mâner de aur, iar cu cealaltă frământă un aluat de cozonac.      În sală, uimire generală...

Pentru partea a doua a spectacolului, prezentatorul ameţit de băutură, îmbrăcat în costum de pirat, cu un ochi acoperit, anunţă că în programul special, sunt invitaţi să-şi reiea numărul, doar cei care au impresionat cel mai mult, cei care au făcut cele mai reuşite scamatorii, iluzii şi deziluzii. Patronul circului, se îneacă tuşind şi  întreabă  dacă spectacolul a fost transmis de vreo antenă, apoi strigă cu vocea sa inconfundabilă, care s-a auzit pretutindeni timp de zece ani : ”Nu fiţi trişti, circul se întoarce la voi peste doi ani... Să trăiţi şi mai bine!” Aplauze, urale fluierături...

O ploaie rece de noiembrie cade peste oraşul cenuşiu. Vântul suflă cu putere, iar crengile desfrunzite se zbat cu zgomot sec, ca nişte schelete descărnate trezite la viaţă, apărute din mormântul de frunze galbene de la rădăcina copacilor.

Candidaţii coboară din afişele electorale, transformându-se în învingători şi învinşi. Pe sub zâmbete ipocrite, pe sub promisiuni mincinoase, jos,pe pământ,oamenii îşi cară tot mai greu grămezile de neputinţe şi griji, aproape îngenunchiaţi, traversându-şi anevoie viaţa între aceleaşi limite.

Poporul şi-a ales viitorul preşedinte care îl va reprezenta în următorii cinci ani, şi cred că ar fi timpul ca după 25 de ani de jaf democratic, politicienii să înţeleagă că patriotismul, onestitatea, corectitudinea şi munca în slujba oamenilor care au crezut în ei şi i-au ales, ar trebui să fie principala lor responsabilitate.