S-A ÎNCHIS CIRCUL

În biroul său în care mirosea puternic a whisky, intră abătut şi trist marinarul cu faţa sa de hârtie mototolită. Trânti cu putere uşa, apoi împingându-şi şapca rărită şi plină de pete portocalii pe ţeasta fără păr, urlă la circarii ce săriră în picioare, pregătiţi să aplaude.

-Bă, eu de unul singur nu mai pot să mă lupt cu duşmanii. Cum naiba să mai trăim bine? Simt cum mă lasă puterile! Staţi aici ca nişte statui şi aşteptaţi să vă împing de la spate. Faceţi ceva! Ah, spatele a început iarăşi să mă doară, cred că trebuie să mă operez din nou. Nu vedeţi că au început să tragă de mine mai ceva ca dintr-o sticlă cu vişinată?

    Şeful circului îşi aruncă şapca albastră de marinar într-un colţ al camerei, clătinând scârbit din cap.

-Vor să-mi închidă circul pe care l-am condus strălucit timp de zece ani şi să mă arunce în cuşcă, ca pe animalele sălbatice din arenă. Vă mai amintiţi voi cum am salvat acum câţiva ani circul de la faliment? E drept că v-am tăiat tuturor salariile, dar am făcut-o pentru binele vostru, ca sa nu rămâneţi cerşind pe drumuri. Acum, ăştia vor să schimbe circul nostru cu circul lor.

   Dintr-o dată, începu să plângă în hohote lovindu-se cu pumnii în cap.

-Am fost trădat! Serviciile circului m-au părăsit. Fratele meu a luat leii şi i-a schimbat cu nişte ciori, apoi mi-au luat paraşutista mea preferată care-mi făcea zilnic masaj de relaxare. Mi-au luat cocoşul fermecat ce-mi dădea bănuţi de aur, mi l-au alungat pe Fălci, buldogul cel credincios, iar căţeluşul acrobat Niro a fugit după ce l-au alergat cu hingherii. Mi-au alungat înghiţitorii de pamblici cu buze moi, iar acum vor să mă sfâşie şi pe mine.

-Şefu, noi v-am zis să nu-l închideţi în cuşcă pe Felix, motanul cel bătrân, spuse piticul Coc, cel mai bun clovn al circului.

-Ghinion, ce să-i fac băi, a fost greşeala lui că s-a înhăitat cu guzganul rozaliu şi cu dansatorul din sprâncene care oprea focul cu fruntea, iar apoi l-am prins când mă vorbea de rău cu Mickey Mouse, şoricelul copilot.

-Aşa e şefu, până şi Moni motociclista, ca o trădătoare, s-a mutat la alt circ, pe un monociclu M 10,  spuse piticul supărat.

-Câte nu v-am dat eu vouă? Ce nu le-am dat eu mă băieţi? Timp de zece ani circul meu a făcut numai bine, iar acum uite cum sunt răsplătit!

-Noi suntem foarte mulţumiţi şi n-o să vă părăsim niciodată. Vă puteţi baza pe noi, suntem uniţi în jurul dumneavoastră, spuse un gras bărbos, îmbracat în costum de scafandru.

-Da, sigur, suntem atât de uniţi încât nici nu mai putem respira. Aveţi grijă să nu cumva să începeţi şi voi să ciripiţi cum au făcut canarii circului pe care i-am crescut de mici, îi avertiză marinarul, privindu-i ameninţător.

  Angajaţii se traseră speriaţi înapoi, ducându-şi solemn degetul arătător la gură, în semn de tăcere.

Marinarul scoase de sub birou o sticlă de whisky şi după ce trase o duşcă zdravănă, adăugă:

-Ah, ce bun ar fi fost dacă aveam şi câteva cuburi de gheaţă!

  Uşa capitonată de la intrare se deschise brusc, iar în cameră apăru un bărbat grizonant cărând în spate o bordură de marmură. Acesta se agită speriat:

-Şefu, tocmai au scăpat şerpii, şacali, crocodilii, hienele şi elefanţii! Apoi vorbi cu toată puterea: Am fost trădăţi, fugiţi, că nu mai avem scăpare!

   Marinarul strigă disperat către clovnul Coc:

-Costumul de pirat, adu-mi costumul de pirat! Dacă nu plecăm pe mare cu un vapor, suntem pierduţi!

-Dar nu mai avem vapoare, urlară cu toţii în cor, îngesuindu-se să iasă pe uşă.

-Atunci scoateţi caii, pe cai, ordonă tremurând şeful circului.

-Stăpâne, nu mai avem nici cai, ţipară circarii aşteptând o soluţie salvatoare.

-Atunci... pe curând! Iar cu banii din visteria circului, să ne cumpărăm bilete spre Marte!

  Piticul Coc se întoarse din drum, privindu-l nedumerit.

-Şefu’ , dar noi suntem în august, aţi uitat?