Întâlnirea

 Era o noapte sticloasă, cu miros de ger şi zăpezi mari. O lună aburită, încremenise lipită de cerul îngheţat pe care clipeau stelele răvăşite de nori ca nişte nestemate în întuneric.

  Cei doi se opriră, studiindu-se îndelung. Primul dintre ei, îşi aşeză grijuliu sacul uriaş pe zăpadă şi exclamă cu bucurie:

-Ho, ho, ho! , bine te-am găsit moş Gerilă, dar pe unde ai mai umblat că nu   te-am văzut de vreo douăzeci şi şase de ani.

  Moşul slăbănog cu o barbă rară, strângând un toiag putrezit în mâna tremurândă, îi vorbi răstit:

-Ce vorbeşti băi Crăciun, te bucuri să mă vezi? Află că de mult voiam să te întâlnesc să-ţi spun ce am pe inimă! Mi-ai luat locul, moş capitalist ce eşti!    Ce vremuri frumoase erau pe atunci când doar eu aduceam cadouri pionierilor şi şoimilor patriei, iar tu te ascundeai prin coşuri şi prin sobe ca nu cumva să fi descoperit de cineva. Toată lumea mă aştepta cu nerăbdare... Tu l-ai omorât pe tătucul nostru, care a construit şcoli, spitale, grădiniţe, şosele, fabrici şi câte altele ce acum au dispărut înghiţite de aşa zisa democraţie. Ştii tu câţi copii sărmani striviţi de sărăcie, te vor aştepta în zadar în această noapte cu năsucurile lipite de geamurile îngheţate, în bordeiele mizere în care trăiesc fără şansă?

-Eu m-am bucurat să te revăd, spuse moş Crăciun mângâindu-şi barba albă, strălucitoare. E ajunul Crăciunului şi ar trebui să fii mai bun şi mai iertător. Atâta supărare pe care ai adunat-o în tine, văd că ţi-a făcut rău. Barba ţi s-a rărit, ai slăbit mult, eşti palid şi tuşeşti, nu mai ai nici sac, iar toiagul tău de altădată, pe care strălucea secera şi ciocanul, s-a cam tocit. Îmi pari bolnav.

-Normal că m-am îmbolnăvit, când văd atâta hoţie şi nedreptate, izbucni  moş Gerilă supărat. Chiar zilele trecute în timp ce mă odihneam în Volga mea albă cu care aduceam o mulţime de cadouri, am fost atacat de nişte golani care mi-au furat decoraţiile şi ceasul meu sovietic din aur. Dar va veni şi vremea mea şi cu toţii o să plătiţi pentru aceste hoţii şi nedreptăţi.

Crăciun clătină cu milă din cap, murmurând:

-Sărmane Gerilă, timpul tău a trecut. A rămas doar amintirea tristă a vremurilor când oamenii trăiau în întuneric şi în frig, fără lumină şi căldură, când prin magazine nu găseai nimic, iar copiii tremurau în case, mai ceva ca în Laponia.

-Oho, exclamă Gerilă, scoţând aburi lungi pe gură. Pe vremuri, oamenii mâncau sănătos, salam cu soia şi peşte oceanic. Uită-te la tine cum arăţi! Te-ai îngrăşat prea mult, mănânci hamburgeri, salam, parizer cu multe E-uri şi bei sucuri acidulate. Ţi-am văzut chiar şi poza pe o sticlă de Coca-Cola! Asta înseamnă progres şi prosperitate, tovarăşe? Oamenii acum au mâncare din belşug dar sunt mai bolnavi ca oricând, suferă de obezitate şi trăiesc prizonieri într-o carcasă de calculator cu sufletul înecat în trup. Ce ascunzi tu oare în acel sac cumpărat din America? Dulciuri şi sucuri acidulate, sau o nouă tabletă pentru copiii dependenţi de internet. Ascultă-mă pe mine, ţara asta se scufundă ca un vapor condus de un marinar beat. Fabricile şi combinatele de pe vremuri au fost distruse şi vândute la fier vechi, C.A.P.-urile şi sistemele de irigaţii au fost furate, pădurile au fost tăiate, pământurile au fost vândute străinilor... Te cuprinde tristeţea şi disperarea când priveşti în jur, oftă cu amărăciune Gerilă.

-Comunismul a apus pentru totdeauna, spuse moş Crăciun. Ai fost demult îngropat în trecut, iar acum ai ieşit la suprafaţă să condamni democraţia. Oamenii sunt liberi, pot călători şi munci pretutindeni în lume, pot să-şi exprime gândurile şi părerile fără teamă şi pot protesta atunci când sunt nemulţumiţi de politicieni.

-Asta e democraţie? , izbucni în hohote moş Gerilă. Asta e doar hoţie şi atât, zise aranjându-şi pe cap căciula cu stea roşie. Pe vremuri oamenii trăiau şi munceau pentru ţara lor şi toţi copiii mergeau la şcoală. Dacă democraţia ta e atât de bună, atunci de ce milioane de români trăiesc în sărăcie, copleşiţi de lipsuri, boli şi nedreptăţi? E o ţară condusă de găşti de hoţi în costume negre, ce-şi spun pompos, politicieni.

Gerilă clătină supărat din cap, scuturându-şi zăpada de pe haina peticită.

-Nu uita, Crăciun, că în această noapte, te aşteaptă foarte mulţi copii pe care nu i-ai vizitat niciodată, îi spuse Gerilă îndepărtându-se.

  Moş Crăciun îşi ridică sacul greu din zăpadă şi plecă îngândurat, dispărând în noaptea îngheţată.