EUROPA LA APUS

„Lumea oamenilor se împarte în două: în subiecte umane şi obiecte umane. Sunteţi la vârsta la care trebuie să vă hotărâţi să încercaţi să ajungeţi subiecte umane. Dacă vreţi să rămâneţi obiecte umane, n-aveţi decât. Vă foloseşte realitatea într-un fel sau altul. Dar, pentru cei care vor să fie subiecte, vreau să vă arăt ce se întâmplă în lumea de azi, cum se poate ieşi din extraordinara primejdie a lumii care-şi face încercarea şi în voi, cum zice Eminescu, să vă arăt cum puteţi ocoli pericolul acesta de a fi obiecte... Cum trebuie să înţelegeţi abaterile tinerimii din apus? Acolo este o tinereţe care nu-şi găseşte echilibrul, nu-şi găseşte locul, un tineret care nu e bine aşezat. Cu atât mai mult trebuie să fiţi voi altfel şi, în jumătatea aceasta de răsărit a Europei, care începe de la Viena, s-a constatat că tineretul este mai sănătos şi că poate face treabă bună, că e o nobilă promisiune umană pentru o Europă obosită şi care are, astfel, o şansă. Europa a fost şi poate fi sarea pământului.” Acest fragment de discurs, a fost rostit de marele filosof Constantin Noica, născut la Vităneşti lângă Alexandria, la întâlnirea sa din aprilie 1986, cu elevii liceului Dimitrie Bolintineanu din Bucureşti. De atunci au trecut 29 de ani, iar în prezent lumea arată ca o uriaşă reclamă, în lumina căreia defilează pretutindeni, obiecte umane cu trupurile conectate la priză. Se pare că Europa a fost mult prea obosită să reziste asaltului venit din apus. Sufletul Europei a fost smuls şi închis într-o sticlă de plastic cu etichetă de coca-cola, băutura preferată a Americii. Sentimentele s-au transformat în like-uri pe reţelele de aşa-zisă socializare, iar oamenii sunt doar nişte nume uşor de manipulat şi controlat, într-o listă virtuală. Progresul şi tehnologia au născut obiecte umane dependente de internet, cu spiritul captiv fără scăpare într-o carcasă de iphone. Tineretul în care-şi pusese speranţele Noica în 1986, s-a transformat astăzi într-o uriaşă turmă de obiecte umane suferind de obezitate, cu sufletul înecat în trup şi urlând extaziaţi la picioarele idolilor strălucitori fabricaţi în State. Iar mesajul lui Constantin Noica e acoperit de zgomotul asurzitor al superstarurilor, Lady Gaga sau Rihana. Europa a fost strivită şi cucerită perfid, tocmai de cei care acum se jură că ne apără cu scuturi plasate strategic, de ameninţarea „ciumei ruse”. O lume a marilor personalităţi, cu oameni valoroşi şi devotaţi ţării, a apus pentru totdeauna, iar istoria este strivită de neputinţa prezentului. Din păcate acea nobilă promisiune umană care ar fi putut oferi unei Europe obosite o şansă, s-a dovedit un eşec. România, patria pe care marele filosof Constantin Noica a iubit-o atât de mult, până în ultima sa clipă de viaţă şi pe care nu a părăsit-o niciodată, e astăzi doar o colonie incendiată de grătarele pe care se prăjesc cefe de porc şi mici, unde forme de viaţă bizare, dansează râzând prosteşte, sărbătorind înmormântarea propriei ţări. Marius Concita