LUMINA DIN ÎNTUNERIC- În memoria bunicului meu,SBÎNCĂ SIMION, fost deţinut politic.

Ne învelim cu noaptea şi ne mâncăm unghiile ca să uităm de foame.Păduchii, demoni nemiloşi,coboară pe piept şi apoi ne intră în suflete. Stăm întinşi pe scândurile reci şi aşteptăm dimineaţa când vom vedea cine a mai rămas în viaţă.Sufletul aşteaptă să se dezlipească de un corp putred şi lovit,care răsuflă duhoarea morţii. Se aud lovituri sinistre de baston în fierul gratiilor,gemete,dureri înăbuşite, înecate în lacrimi. Se apropie... Moartea rânjeşte metalic şi ne priveşte cu ochi de gardian.Bătăi şi urlete se vor auzi curând,din groapa condamnaţilor fără şansă . Ne lovim pielea sprijinită de oasele seci, prin care moartea sapă canale adânci,ca să ne mai ferim o clipă de frigul care se hrăneşte cu noi. Sunt oameni care cândva au atins şi schimbat lumea cu geniul lor .Sunt oameni care au creat istoria şi au fost purtaţi pe braţele timpului,deasupra mulţimilor ce-i priveau cu respect şi admiraţie.Acum zac umiliţi, uitaţi şi loviţi brutal de prezentul nedrept,pe care escaladează creaturi meschine. O lume apune, iar istoria este înecată în sângele trecutului.În locul ei,se grăbeşte o lume nouă ,care scuipă şi calcă peste trupuri, peste sufletul mutilat al ţării care plânge . Voi reproduce câteva fragmente dintr-o scrisoare a bunicului meu, adresată către Asociaţia Deţinuţilor Politici, găsită într-o valiză veche, în urmă cu patru ani: “…după întoarcerea mea de pe front din linia întâi, în anul 1945,am revenit la serviciul meu …arăt că am făcut politică socialistă,nu am aderat în 1948 la scindarea Partidului Socialist şi la unirea noastră cu Partidul Muncitoresc Român.Am fost anchetat de către Partidul Comunist aflat la putere şi pus în urmărire .În anul 1950,am primit un mandat de arestare pe linie politică,cu detenţie în închisoarea Jilava.După patru ani,am fost eliberat. În anul 1959,am fost arestat din nou şi condamnat la muncă silnică .Am făcut detenţie în închisorile:Rahova,Jilava,Craiova,Gherla,Botoşani,de unde am fost eliberat în data de 29 august 1964.După eliberare, m-am prezentat la locul de muncă de unde am fost arestat,Banca Naţională Bucureşti, care m-a repartizat ca inspector-şef, la Banca Naţională Roşiori .Am făcut serviciul 15 zile, după care am fost demis din acest post, pe motiv că nu “corespund” profesional.Hărţuit în permanenţă de securitate,cu ajutorul unui inginer pe care-l cunoşteam şi care lucra la I.C.M.B, şantierul Turnu-Măgurele, m-am angajat în construcţii, unde dacă ştiai să lucrezi nu se “agăţa” nimeni de tine...Eram urmărit în permanenţă...”Încheie scriind cu amărăciune:”Ne-am ruinat sănătatea în închisori ,fără a ne atinge scopul ,ca în urma sacrificării noastre,generaţiile viitoare să aibă o viaţă mai bună. ” Pentru mine,bunicul meu a fost şi va rămâne un erou.Deşi destinul îi răstignise trupul în închisorile comuniste,sufletul său bun, nu s-a stins în chinurile bătăilor şi umilinţelor,luminând mereu în bezna întunericului şi nedreptăţii. Şi până la sfârşitul vieţii sale,acest suflet bun,drept şi generos,m-a luminat şi pe mine cu ultimele sale sclipiri.Cu toate că viaţa îl chinuise atât de crunt, iar bătăile şi suferinţele îndurate în numeroasele închisori îi măcinaseră sănătatea,povestea cu resemnare şi fără ură despre torturile din trecut.Pe cei mai mulţi dintre noi, necazurile, bolile ,nedreptatea, ne schimbă,ne înrăiesc,ne mutilează sufletul iremediabil.Pe bunicul meu ,nici măcar istoria nu reuşise să-l îngenuncheze.Se ridicase mereu, la fel de puternic, optimist şi hotărât. I-am simţit intens iubirea şi blândeţea în copilărie,apoi când am mai crescut,am avut bucuria să descopăr un om autentic, din alte vremuri, puternic,înţelept şi curajos.Un om atât de special ,ce mi-a arătat până în ultima clipă prin exemplul său că viaţa e un dar unic şi preţios,dar şi o luptă permanentă,din care mereu, indiferent de loviturile primite,trebuie să te ridici strigând :”Trăiesc ,sunt victorios!” Astăzi mi-a rămas doar amintirea sa şi regretul imens că nu a putut rămâne mai mult alături de mine. Dumnezeu să-l odihnească pe bunicul meu! Marius Concita