DE LA BUNĂ, LA HELLO.

Iphon-uri, tablete inteligente, laptop-uri, D.V.D-uri, L.C.D.-uri, haine de firmă, cluburi, cocktail-uri, hituri M.T.V,  D.J,  jeep-uri, machiaj, silicoane, operatii estetice, hamburgeri, coca-cola, Mcdonald’s, snacks-uri, cipsuri, pop-corn, obezitate, facebook, messenger, suflete virtuale, femei la kilogram, videochat-uri, hipermarket-uri, moll-uri, promoţii, superoferte, Valentine’s day, inimi de pluş, sex, cocaină, heroină, extasy, dependenţă… Nu sunt un tip intolerant, cu prejudecăţi, care a trăit într-un trecut foarte îndepartat, dar Dumnezeule, totuşi cât de mult s-a schimbat lumea. Cât de diferit mă simt de noile generatii din prezent. M-am bucurat de o copilărie frumoasă, autentică şi normală, cu jocuri, dar nu pe calculator, cu taine şi descoperiri inocente. Apoi, o adolescenţă trăită într-un timp şi o lume încă normală. Am trăit în apusul unei lumi, încă nevirusate atât de rău de o evoluţie stupidă, fără calculatoare, fără telefoane mobile, fără internet, fără cluburi, fără manele, fără hipermarket-uri. Mi-am petrecut adolescenţa, mi-am trăit iubirile, prieteniile şi întrebările, în realitate, nu ascuns în spatele unui ecran rece de calculator. Am zâmbit fără emoticoane, am iubit, m-am descoperit, m-am înţeles, privind şi atingând oameni, nu butoane. Iar iubirile erau simple şi autentice, fără fard şi haine de firmă. Nu aveam calculator, dar aveam cărţi şi prieteni speciali în care mă regăseam. Erau mai mulţi oameni pe-atunci, parca... Prezentul arată ca o imensă reclamă, în luminile căreia se arată oameni şi suflete reci, ce strălucesc conectate la priză. Ne-am americanizat stupid, ne călcăm în picioare istoria şi ne târâm laş, în faţa unui popor mai puternic. Acceptăm şi ne însuşim lucruri în care nu ne regăsim, doar pentru că aşa e la modă. Oamenii adevăraţi din trecut, cu sentimente şi suflete mari, s-au dus. O epocă a apus pentru totdeauna, iar în locul ei, se grăbeşte o lume nouă, care scuipă şi calcă peste trupuri, peste sufletul mutilat al ţării care plânge. Marius Concita