marcon's word

PAULICA

2011-11-30T02:39:00.000-08:00

Îl ştiam de multă vreme.....îl vedeam deseori ,trecând grăbit,aproape nevăzut,lipit de case,de garduri,vesnic cu ochii în pământ, parca temându-se de privirea si de cuvintele oamenilor.Mereu îmbrăcat într-un pardesiu vechi si uzat,slab, tuns aproape de zero,palid şi tras la faţă.N-aş fi putut spune ce vârstă să fi avut...cum se întâmplă ,adesea în cazul tuturor nebunilor incurabili,nu le poţi nicicum ghici vârsta.Ceva din interiorul lor ,se revarsă în afară împietrind timpul,pe care nu au puterea să-l perceapă şi să-l înţeleagă şi într-un fel reuşind să-l învingă.
Cred că cel mai neândurător justiţiar al tuturor faptelor efemere ale oamenilor din lumea asta este timpul.Toţi poate ne-am dori să oprim chiar pentru o clipă,scurgerea implacabila a vremii,să rămânem veşnic tineri,să oprim degradarea trupului,să schimbăm verdictul timpului,de condamnaţi la moarte.Tot timpul când întâmplator îl întâlneam pe Paulica,aveam senzatia că într-un fel el este deasupra noastră, a tuturor,că a reuşit să ne învingă ,deşi nu dusese nici o luptă cu nimeni,poate doar cu el însuşi.Părea tânăr,aproape un adolescent,am aflat mai târziu că avea in jur de 50 de ani.Mi s-a părut incredibil....De atunci, de câte ori îl mai zăream îl priveam mult mai atent,aproape studiindu-l.Îl vedeam mai des la frizeria din centrul oraşului,unde cei de acolo îl trimiteau dupa diverse cumpărături,stiind probabil că niciodată el nu i-ar putea înşela,pentru el banii nefiind altceva decât nişte simple monezi strălucitoare,fără valoare ce străluceau în palmele lui slabe.Acum întelesesem unde adeseori se ducea grăbit,cu privirea veşnic în pamânt,cu o sacoşă ce-i flutura ţinută strâns.Era cu siguranţă cel mai cinstit om pe care îl vazusem prin lume.Îmi amintesc,că treceam într-o zi prin dreptul unei pieţe cu tarabe,în dreptul uneia dintre ele zărindu-l stând la intrare pe un scăunel de lemn şi privind tremurat la lumea ce se perinda prin jur.Vânzătorul lipsea şi îl lăsase pe el sa-i ţină locul pentru puţin timp.Cineva probabil curios fiind să vadă cum ar reacţiona,a luat de pe tarabă o portocală regretând apoi cu siguranţă încercarea.Paulică s-a ridicat începând să strige bâlbâit să lase să să să lase po portocala.
La sărbatorile mari de Crăciun şi de Paste adeseori îl vedeam ascultând atent slujba,apoi închinându-se şi sărutând icoanele îngenunchiat in faţa lor şi rămânând aşa multă vreme.Într-o zi l-am văzut fugind urmărit de mai mulţi copii,ce-l înjurau şi aruncau cu pietre în el.O piatră l-a lovit tare în cap,atunci s-a întors şi a început să strige nişte cuvinte bâlbâite reluîndu-şi apoi fuga.Altă dată abia a scăpat după o bătaie,din mâinile unor elevi de liceu ţipând ca un câine lovit.
Intr-o primăvară,îmi amintesc că mă plimbam cu un prieten prin cimitirul oraşului,citind inscriptiile de pe crucile vechi de piatră şi zărind ca prin vis fotografiile şterse şi decolorate din alte lumi parcă.Atunci l-am zărit....stătea aplecat deasupra unui mormânt mângîind cu mâna pământul şi vorbind atent cu cineva.Din timp in timp se inchina stând în genunchi.Vorbea,apoi tăcând ,astepta parcă un răspuns.Îl priveam atent, iar într-un târziu mi-am făcut curaj şi m-am apropiat încet.Când a simţit că sunt lângă el, a ridicat încet capul şi m-a privit cu doi ochi,cei mai blânzi mai senini şi mai sinceri ochi pe care i-am văzut vreodată.Parcă hipnotizat,l-am întrebat cu cine vorbeşte şi el mi-a răspuns:cu Dumnezeu.S-a ridicat apoi şi cu capul în pamânt s-a depărtat aproape fugind.Îl văd apoi ca o umbră cum se pierde în înserarea ce se lasa încet peste cruci.
Mă simt parcă cuprins de friguri şi nu-mi mai pot opri lacrimile ce-mi străbat faţa.Şi atunci mă gândesc că dacă Sfinţii mai pot trăi printre noi,atunci tocmai am avut unica fericire de a cunoşte unul,iar dacă Dumnezeu se mai poate arăta oamenilor, nu există nimeni în lume mai potrivit decât sufletul bun blând şi curat ca lacrima unei icoane al acestui om,adeseori arătat cu degetul înjurat lovit de oameni ,oameni normali ,cu raţiune şi judecată ce se cred superiori unui biet nebun.Noi toţi îl căutăm pe Dumnezeu în ceruri dar El uneori poate fi atât de aproape,atât de aproape încât îl putem atinge cu mâna.

EXISTA VIATA DUPA MOARTE

2011-11-30T00:37:00.000-08:00

Cântecele preoţilor se ridicau ca un fum dens cu miros de ceară şi tămâie catre sfinţii pictaţi pe cupolă ce priveau împeitriţi cu ochi reci către muritorii de jos ce ascultau smeriţi slujba, închinându-se iarăşi,pentru iertarea păcatelor lumeşti.
Când am iesit în lumina vieţii de afară printre oamenii ce se simţeau acum mai buni şi mai curaţi,o întrebare mă frământa,deşi nu aveam voie să mă îndoiesc.
A doua zi un telefon în care se auzea un glas sugrumat mă anunţase că Robert,un vechi prieten murise.
Un infarct fulgerător îi retezase viaţa cănd încă mai avea atâtea lucruri de lăsat în urmă.Desigur că asemenea veşti au darul să te scoată din normal.M-am aşezat pe un scaun de teamă să nu mă prăbuşesc şi după mult timp în care am stat nemişcat aşteptând parcă să mă trezesc dintr-un vis urât ,m-am îndreptat spre casa prietenului pierdut.
De la uşă m-au primit cu ţipete şi vaiete.Soţia,un frate venit în grabă,vecinii,se jeleau care mai de care.
Prietenul meu,mai bine zis fostul meu prieten zăcea prăbuşit în pat cu faţa galbenă,aspră şi mărunţită ca un cocean de porumb.
M-am închinat,mi-au dat lacrimile,apoi,discret,convins că nu sunt de nici un folos,m-am strecurat pe uşile lăsate vraişte şi am plecat depănând strada sub paşi rari şi uitaţi.
În oraş se aflase ,iar relatările mele,fără să aducă nimic nou ,au produs interes:
-L-ai văzut?
-Cum arată?
-Din ce i s-o fi tras?
Supoziţii,oftaturi,regrete şi concluzia:
-Aşa o să ne ducem toţi!
În ziua aceeia am simţit un gol în stomac.După prânz am sperat că voi putea aţipi puţin dar n-a fost chip.Presimţeam cu teamă că şi noaptea va fi la fel.Desigur,mă aşteptau ore de insomnie...
Robert mă urmărea aducând o dată cu imaginea lui,o sumedenie de gânduri şi întrebări care, dealtfel, deşi normal să te preocupe,totuşi până atunci,ce-i drept,nu prea îmi răpiseră timp.Ameţit, năucit de nesomn,deabia am închis ochii spre dimineaţă.
Visuri având acelaşi subiect -rămas acum şi fără cenzura conştientului mi-au toropit starea sufletească şi mai puternic,iar la trezire eram o epavă.Mi -ar fi fost inposibil să fac ceva ca lumea...M-am învârtit tot timpul prin casă fără rost.Nu înţelegeam ce se întîmplă cu mine.Mai avusesem pierderi,chiar mai apropiate,dar reuşisem să-mi stăpânesc nervii,pirderi care nu m-au zbuciumat ca acum,deşi Robert nu-mi era decât prieten.
-.Poate vârsta,apropierea de vârstă ,am îcercat să dau o explicaţie.
Pe seară am primit un telefon.Cineva din familia decedatului,mă anunţa şi mă ruga să fac parte dintre cei vor străjui sicriul înainte de a porni pe ultimul drum.
Ce puteam spune? Fusesem prieteni vechi ,prieteni apropiaţi de când mă ştiam!
Încă o noapte de calvar.Totuşi,mai uşor de suprtat,pentru că intervenea,mijind ca o satisfacţie nepermisă gândul ca a doua zi se va termina totul şi lucrurile vor intra în cursul lor firesc.
Dar dimineaţă,depresia mă copleşi din nou.Mi-era imposibil să mănânc,să beau ceva, să răsfoiesc o carte,un ziar.
-Linişteşte-te,mă încurajau cei din casă,dar eu nu aveam ochi decât pentru ceasul care bătea cu lovituri de ghilotină în creierul meu înfeirbântat.
Pe pat,periată şi îngrijită,zacea ţinuta de rigoare.Pantofii i-am îcercat de mai multe ori.N-aveam de ce mă plânge, şi totuşi,în preajma mea în ceea ce se întâmpla în jur,simţeam o senzaţie de lucru neterminat şi ciunt.Am preferat să ies puţin pe străzi,să merg, decât să mai rămân între pereţii casei mele care îmi devenise de nesupertat.
Schimbarea decorului mi-a făcut bine.Singur pluteam într-o tăcere oarbă,ca rodul dintr-un măr.
Reveneam greu la realitate,dar,ajuns în apropierea adresei spre care mă îndreptam,marunţind timpul şi paşii,am reuşit să-mi regăsesc siguranţa.
Sosirea mea a fost cuviincios de timpurie şi,după ce am mai prezentat coondoleanţe familiei,împreună cu alţi trei cunoscuţi,la ora potrivită,ne-am încadrat în jurul sicriului.
Stam de aproape un sfert de oră într-o apatie aparentă,deşi,absent,probabil nu-mi puteam controla micile gesturi inerente,când,cicnindu-mă de o realitate pe care până atunci încercasem să o ignor,am început să privesc spre mort,sub inboldul unor porniri inexplicabile.
Simţeam că trăieşte.Mâinile îi erau împreunate peste piept.Faţa, străjuită de flori,se imobilizase ca o sobă de teracotă.Discret,pe lături,se vedeau colţurile unor pungi cauciucate pline cu gheaţă.Totul explica strident motivul pentru care eram strânşi aici.
Şi totuşi,simţeam cum Robert trăieşte.Concentrarea mi-a produs o apasare ca şi cum aşi fi dus o greutate de plumb pe creştet.Dar ceea ce aşteptam”ca firesc”să se întâmple s-a întâmplat.Pentru toţi ceilalţi a fost o scenă uluitoare,de groază,halucinantă.Pentru mine -firească.
Mortul,bănuitul mort ,nemortul,a schiţat întâi un gest vag cu mâinile.Nimeni nu l-a observat sau,în cazul că cineva ar fi fost atent ,ar fi crezut că încleştarea lor cedează datorită unei cauze oarecare.Eu însă aşteptam şi stiam că acesta va fi semnalul care va declanşa întreg mecanismul unor evenimente cu totul neobişnuite.
Peste câteva clipe, gestul imperceptibil a crescut în intensitate,degetele s-au dezdoit,şi, ceea ce n-a scăpat nimănui Întinsul-întru Domnul a deschis ochii.I-a deschis ca şi cum atunci s-ar fi trezit din somn.Femeile au ţipat ,unele au leşinat ,camera mare,plină până atunci,s-a golit aproape în întregime,doar câţiva din asistenţă,nu ştiu dacă cei mai curajoşi,dar în orice caz cei mai lucizi,au rămas locului,stupefiaţi,hotărâţi însă ca să sară in ajutorul celui care până atunci fusese socotit dus pe lumea cealaltă.
Eu însă,care ştiam cum stau lucrurile,le-o luasem tuturor înainte.Când mâinile prietenului meu s-au încleştat întrebătoare de marginile sicriului,privindu-l plin de încredere, în ochii deschişi,i-am sprijinit capul cu palma întinsă sub ceafă.Apoi,cu celalată mână,îndepărtând florile care acum deveniseră inutile,l-am ridicat de subţiori.
Robert fusese,adică şi acum era,un om rafinat, cult, de o inteligenţă rar întâlnită.Desigur că în prima clipă de conştiiţă revenită,a înţeles toată situaţia.
-Esti vejnic, prietene,i-am zâmbit,luându-i mâna într-a mea.
-Nu,sunt doar un om care nu ştie să moară.
-O să stai rău cu reumatismele,am mai adăugat,îndepărtându-i pungile cu gheţă de pe margini.
-Noroc că picioarele mi-au fost tot timpul,şi “dincolo”,calde, mi-a ripostat el.
Discuţia aceasta dezinvoltă,prea puţin deosebită de stupidul obişnuit, a avut darul să arunce o plasă liniştitoare peste tensiunea nefirească iscată de” înviere “.
Robert,cu ajutorul celor ce nu-l părăsiseră nici la bine nici la rău era acum aşezat pe un scaun,privind-nici mirat nici nemulţumit,în orice caz cu un ochi destul de critic-tot ceeace se petrecea sau mai bine zis se petrecuse in “lipsa lui”.Şi-a apreciat costumul,încăţămintea,si-a pipăit şi aranjat,puţin mai târziu,cravata, într-o oglindă.Mai mult,dintr-un buchet pe care l-a ridicat între degete,a luat un boboc de trandafir pe care şi l-a agăţat în piept cu un ac de gămălie desprins din pânza de doliu ce-i străjuia sicriul.
-V-am făcut o surpriză.O surpriză fericită,cred.Aş vrea s-o transform într-o realitate consistentă.Nu vă rog decât să fiu scutit de chinul întrebărilor şi de sfredelul celor care ar vrea să ştie ceeace nici eu nu pot să explic.S-au adus câteva păhărele cu vişinată.Încet,încet,pe măsură ce afară se cobora o linişte nesătulă, ca o aşteptare de prohod ,ne beam,în înghiţituri sfărâmate între buze ,licoarea înşelătoare, scormonind întrebări nepuse.
Culmea a fost când ,luîndu-mi mâna,mi-a spus:
-Şi-acum,nu vrei să facem o plimbare?
Modul în care sfida moartea,noua lui intrare în viaţă,obişnuinţa cu traiul de toate zilele,după ceeace se întâmplse,nu puteau decât să consterneze.
Pritenul meu se ţinea destul de bine pe piciore,totuşi, i-am oferi braţul.Respectoasă, lumea s-adespicat în cărare la apariţia nostră pe scări.
Cortegiul ne-a condus tot timpul, menţinând o distanţă care era suficientă să ne amăgească în a crede că suntem plecaţi într-o plimbare duminicală.Treceam prin faţa primăriei,şi primarul,anunţat desigur de minune,ni-a eşit în cale.
Ar fi vrut să ne felicite,ca la un început de nuntă.
-Nu te simţi obosit?Nu faci un efort prea mare?Şi mai ales,cum a fost pe lumea cealaltă?
-Nu pot să vă spun nimic,decât că mă simt bine.Starea de cunoaştere nu este decât o forţare ridicolă pentru a ronţăi ceva din adevăr.Dacă am şti-o cu adevărat ar însemna să ne confundăm cu divinitatea.
Primarul,după asemenea răspuns,n-a mai căutat să-l descoasă ne-a urat drum bun şi plimbare plăcută.
În parc se afla toată suflarea oraşului.Probabil,un serviciu de teroare necunoscut mie acţionase rapid, imprimând oamenilor o comportare asemănătoare umbrelor din povestirile în care stafiile au umbre.Nu se auzea nici o vorbă,nu se simţea nici un gest,mulţimea era aşa de compactă şi tăcută încât, în jurul ei,se pietrificaseră şi undele de aer.Rătăceam pe alei,încolăcindu-mi cuvintele în gânduri ascunse,dar prietenul meu avea o poftă nesperată de umblet.
Se făcea seară, o simţeam după licăritul din ce în ce mai vizibil al flăcării chibritului cu care îşi aprindea ţigara.Păstram mâna lui sub braţ când am avut impresia unei prime rămâneri în urmă.
-Echilibrul dintr-e noi se sprijină pe mijloace destul de sărăcăcioase,i-au picurat rar cuvintele peste sunetul tăcerii.Mi s-a părut sau printre-e vorbe,amorţirea ţesea un şnur cenuşiu mulat pe siluetele noastre,care ne reamintea perfid locul de unde plecasem?
Nu,nu era o închipuire.Aici,sub braţul meu o inimă bătea ca paginile unei cărţi răsfoită în grabă.Într-adevăr,în dreapta mea se murea.
De data aceasta definitiv,conştient,acceptat.
Ajunsesem acasă.Ceea ce era în jur nu mă mai interesa.Mi-am condus prietenul înapoi în cameră.
Ce urma să se întâmple nu puteam întrevedea nici eu şi cu atât mai puţin ceilalţi.Robert,nu se putea despărţi fără părere de rău de un vechi prieten.
Mi-a prins umerii între palmele care acum deveniseră uşoare ca un fâlfâit de aripă retezat.
-La revedere!
Râse cu gura strâmbă ca după o arsură vindecată.
Apoi,cu gesturi moi dar decise îşi potrivi perna pe care o părăsise de câteva ore ,aranjă faldurile pânzei ce înconjura sicriul vopsit cu scriitura morţii,se sprijini o clipă de un scaun şi,liniştit,pătrunse înapoi în cadru.
N-a apucat să-şi aşeze şi mâinile cum trebuie...

CERSETORI SI MASINI LUXOASE

2011-11-30T00:34:00.000-08:00

Îmi amintesc acum,cât de mult a fost elogiată ,în versuri şi cântece, scumpa noastră ţărişoară, cât de mulţi poeţi şi scriitori consacraţi,de-a lungul vremii, au încercat să-şi aduca omagiul şi să-şi
dedice actul creaţiei, în slujba slăvirii eterne ,a celui mai nobil şi binecuvântat pământ sfânt al lumii.
Mihai Eminescu,Coşbuc,Al.Vlahută ,au fost doar câţiva, dintre poeţii şi scriitorii, care atunci când pronunţau cuvântul sfânt Patrie,aveau în faţă, imaginea celei de-a doua veniri a Mântuitorului....
Între timp anii au trecut peste lume şi nici scumpa noastră ţară,nu a fost scutită de transformări,
care mai de care mai interesante şi mai “pitoreşti”.După o perioada teribilă,cea a cumplitului razboi mondial,în care ordinea lumii a fost total schimbată,iar singura graniţă recunoscută între ţări era ura,
care făcuse zeci de milioane de victime,până la instaurarea păcii,peste România s-a aşternut blestemul şi tragedia comunismului.Au fost făcute atâtea şi atâtea nedreptăţi, strigatoare la un cer şi la un Dumnezeu, ce îşi întorsese faţa de la oameni şi refuza să le mai asculte rugile şi sufletele chinuite de lipsuri şi persecuţii.S-au facut multe nedreptăţi,faţă de oameni care nu aveau decât vina de a se fi născut într-o perioadă sumbră şi nefastă.Ţăranilor, asupriţi de-a lungul vremii, de atâtea ori, li s-au confiscat pamânturile şi animalele.S-a impus astfel o colectivizare brutală,mulţi dintre ei fiind torturaţi şi chinuiţi ,de parcă nu ar fi fost suficient, câte necazuri şi suferinţe atroce, înduraseră până atunci. Multe personalitaţi politice remarcabile, din perioada interbelică, au fost condamnate şi torturate , pentru simplul fapt, că nu erau o gloată supusă şi îndobitocită, ca alte milioane de oameni.
Pentru o lungă perioadă de timp, ţara a fost condusă de oameni mediocri şi neinstruiţi ,cărora nu le păsa, decât de propria bunăstare.Oamenii erau izolaţi de lumea exterioară, printr-un regim de cenzură
şi de urmărire excesiv,erau condamnaţi în blocurile ceauşiste din beton ,la frig şi întuneric, şi la propriu şi la figurat.Erau condamnaţi la foame, prin lipsa alimentelor şi produselor de strictă necesitate,fiind obligaţi să stea la cozi interminabile şi să-şi cumpere alimentele pe cartelă.
Se pare că la un moment dat, românii cei atât de răbdători, după zeci şi zeci de ani de” epocă de aur şi de societate înfloritoare şi multilateral dezvoltată ,“nu au mai suportat , iar răbdarea a explodat,
transformându-se într-o revoluţie spontană ,care avea să culmineze cu fuga şi prinderea ,''marelui conducător'' şi a sinistrei sale iubită soţie analfabetă.Atunci,la revoluţie ,prea mulţi oameni care au murit ciuruiţi de gloanţe şi arşi în crematorii ,au sperat că prin sacrificiul lor suprem, noi ceilalţi ce am rămas vii, să avem o ţară liberă ,şi să ne putem bucura de o altă viaţă ,poate mai bună şi mai demnă.De la revoluţie ,sau ce o fi fost,anii au trecut destul de mulţi ,şi îmi pare incredibil, dar destul de mulţi sunt şi cei care regretă acum anii aceia,ai trecutului îndepărtat.Îmi amintesc că am văzut într-o zi la ştiri, o imagine amuzantă, dacă nu ar fi tragică.Oameni mai mult bătrîni, dar şi tineri ,erau strînşi în jurul crucii lui Nicolae Ceauşescu ,din cimitirul Ghencea,recitând poezii de slavă şi regret, raportate la perioada actuală.Dar ce mi s-a părut interesant,e că nu mi-au apărut deloc, ca nişte bieţi nebuni, urlând la lună, într-o noapte senină.Imaginea proiectată,era cea a unor oameni îmbrăcaţi sărăcăcios,înfrânţi de griji,ce deveniseră poeţi,dintr-o nevoie de descărcare,o nevoie de a se spovedi unui mort celebru,de a spune simplu, ce nemulţumiri actuale şi reale, păstrau în ambalajul trupului nebărbierit.Nimic din ce spuneau, nu era exagerare,era doar o crudă realitate, cu care se confruntau zi de zi.Ce spuneau ei? Recitau cu patimă, despre pensii de mizerie,pensionari obligaţi să cerşească pentru mâncare,oameni condamnaţi, după o viaţă întreagă de trudă, la sărăcie lucie,umilinţă şi mizerie.Mai vorbeau despre politicieni hidoşi,îmbogăţiţi prin furturi ,ce nu dau doi bani, pe oamenii ce i-au ales,crezând cu naivitate în ei,despre miniştri şi prim-miniştri, ce îi privesc cu burţile umflate de caviar şi alte delicatese,de pe pernele moi şi confortabile, ale unor limuzine scumpe, cu girofar
strident şi sfidător.Mai povesteau mortului de sub placa de beton,despre oameni de afaceri, cu sute de milioane de euro, din top 300 şi nu numai ,ce au descoperit peste noapte, piatra filosofală şi elixirul puterii eterne,fără a se mai teme de nimic.Se întrebau oamenii,oare câţi dintre ei, au ajuns atât de sus ,doar prin muncă titanică şi talent.Economie aproape că nu mai există,coloşii industriali şi fabricile comuniste, s-au evaporat pur şi simplu,demontate în timp record şi vândute de “marii şi pricepuţii oameni de afaceri ,“la fier vechi,iar cele care au mai rămas în viată, au fost “privatizate “
la preţuri de nimic.Fostele CAP-uri ,mândria trecutului, nu au mai rămas nici măcar o amintire;au fost furate aproape în întregime, clădirile şi sistemele de irigaţii,iar în prezent agricultura noastră ,e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.Am ascultat recent, un sondaj în rîndul tinerilor de liceu,în care erau întrebaţi, ce ar vrea ei să devină ,când o să crească mai mărişori.Majoritatea au răspuns fără ezitare:fotbalişti, sau de ce nu, manelişti,oameni cu bani şi cu viitor strălucit ,asemeni lanţurilor şi ghiulurilor, purtate cu mândrie pe falangele tuciurii.Cu bani, orice se poate cumpăra,şi poţi avea astfel acces, la toate minunile lumii moderne.De fapt, cred că în lume şi în societatea noastră, banul a devenit un soi de zeu sclipitor ,la care masele se închină evlavios ,cu un mare şi profund respect.
Oamenii nu mai ştiu, sau nu mai vor ,să aprecieze lucrurile cu adevărat importante.Banii şi lucrurile materiale în general, ar trebui priviţi ca o simplă monedă de schimb, ce ar trebui să ne faciliteze traiul de zi cu zi.Atunci când devin mai mult decât atât ,cred că avem o mare problemă.Nu e normal să trăieşti pentru a face bani,ci trebuie să te foloseşti de bani, pentru a-ţi usura existenţa.Banii şi lucrurile materiale, în ultima vreme deformează caractere,limitează orizonturile de gândire şi percepţie asupra lumii, creează monştri ,oameni siniştri ,goliţi de interior ,umpluţi doar cu hârtii. Oare acei elevi de liceu, ce au răspuns sondajului menţionat anterior, pot fi condamnaţi pentru opţiunile lor?Pot fi condamnaţi pentru că se supun majorităţii şi societaţii în care trăiesc,fiind bombardaţi zilnic,în familie, pe stradă,la scoală, în ziare ,la tv. ,cu vulgarităţi,pornografie, ştiri cu crime ,violuri, furturi,ştiri de tabloide, în care ne sunt prezentaţi pe prima pagină ,ca o ştire senzaţională,”oameni de succes”,sau progenituri de oameni de succes,ce cheltuiesc sume incredibile
pentru omul de rînd ,pe maşini extrem de scumpe,şi aruncă cu zeci de mii de euro,prin “cluburile cu pretenţii,”unde numai “elita “are acces. Dacă societatea ni-i prezintă ca pe nişte modele de succes,demne de urmat,atunci nu e oare normal, ca generaţiile viitoare, să-şi dorească să-i copieze şi
să-şi dorească să devină bogaţi şi celebri peste noapte?Desigur ,se poate vorbi şi de liberul arbitru,
dar câţi dintre tineri, au capacitatea de a discerne lucrurile şi de a-şi forma propria opinie la o vârstă încă în formare?Ziarele,televiziunile ,mai ales cele comerciale,nu au nici un interes să facă cuiva educaţie,în detrimentul vânzărilor şi audienţelor producatoare de bani,cât mai mulţi bani.Se pare că prostul gust şi manelizarea populaţiei, o să continue tot mai mult, atâta timp, cât nimeni nu încearcă să înlăture, sau măcar să diminueze pseudo valorile.Din păcate ,lucrul cel mai trist,este că cei ce au capacitatea de a simţi şi de a discerne,între bine şi rău,sunt tot mai marginalizaţi,sunt prezenţi tot mai puţin în societate,alegând să se refugieze în propria lume,sau fiind excluşi şi priviţi ca nişte ciudaţenii pe cale de dispariţie.Poate reacţia de înstrăinare, e oarecum motivată şi firească, având în vedere contextul şi sentimentul de singur împotriva tuturor. Trăim într-o lume tot mai frumoasă, în care oamenii îşi măsoară şi îşi exprimă sentimentele prin bani şi lucruri materiale,iar inimile pot fi cumpărate, de pe rafturile magazinelor.Trăim într-o lume, în care părinţii sunt tot mai ocupaţi,adesea uitând să mai vorbească şi să-şi mai privească proprii copii,tratându-i ca pe nişte păpuşele fără viaţă şi fără sentimente, ce ar trebui să fie cât mai cuminţi şi docili.Trăim într-o ţară ,în care părinţii fără perspective şi luptându-se cu o sărăcie lucie zi de zi ,sunt nevoiti să plece departe, către alte lumi, unde speră că le va fi mai bine lor şi familiilor.Copiii sunt abandonaţi în bordeie sărăcacioase, sau în vilele construite cu bani de departe,dar fără viaţă,lăsaţi cel mai adesea în grija bunicilor,rudelor apropiate.Micuţii rămaşi “acasă”,se refugiază în jocuri pe calculator ,într-o lume virtuală şi rece,uitând să se mai joace şi să-şi trăiască copilaria reală.De ce să ne mai mirăm atunci, că mulţi dintre ei ,trăind în familii dezorganizate ,ajung mai târziu,viitori infractori.Nu ei,ar trebui să suporte
pedepsele aplicate de societate ,ci familiile lor, ce le-au mutilat sistematic existenta.
Nimic nu e mai trist şi mai nedrept, decât atunci când un copil, alege să-şi curme viaţa, pentru că se simte singur,neiubit şi abandonat. Opţiunea de a părăsi un copil, după ce i-ai dat viată ,indiferent de motivaţia gestului ,mi se pare condamnabilă şi de neiertat. Nici un copil din lume,nu ar trebui să moară şi să sufere pentru greşelile părinţilor.
Sunt câteva imagini succesive, ce mi-au rămas adânc întipărite în minte, din viaţa de zi cu zi, ca într-un tren, ce te poartă în viteză, prin alte şi alte locuri........Memoria îmi proiectează imaginea unei maşini luxoase, din care coboară un ţigan negru şi burtos, înconjurat de trei fete românce,cu fuste scurte şi decolteuri adânci ,intrând într-un club scump.....Pe partea cealaltă a străzii,m-a impresionat cu adevarat, imaginea unui ţigănuş,să fi avut cinci ,şase ani ,ce stătea zgribulit de frig, pe o bancă prea mare pentru el ,cu privirea în jos, întrebându-mă ,când am trecut pe lângă ,dacă nu am să-i dau şi lui ,o mie de lei.I-am dat mai mult ,dar oare ce sumă de bani, poate răscumpara, o copilarie chinuită şi trăită în frig şi mizerie?Când m-am întors,era în acelaşi loc şi vorbea cu un alt copil,frumos îmbrăcat ,ce stătea mândru pe nişte role....Am prins o frântură de dialog.....tigănuşul, îl întreba unde stă,iar celălalt îi arata cu mâna, un bloc din zonă.....Nu pot uita cu nici un chip, privirea lui tristă şi resemnată, când întrebase....era privirea unui câine bolnav, plin de râie ,ce-şi linge rănile sângerânde, din blana zdrentaroasă....Oare el avea casă,părinţi?Posibil....m-am întâlnit mai departe pe drum ,cu o femeie îmbrăcată în nişte zdrenţe ,palidă şi slabă,aproape transparentă,probabil maică-sa, ce-l obliga
să cerşească. Mai văd în memorie,tot trei copii,doi băieţi şi o fată......băieţii cărau în spate ,saci enormi ,mult mai mari decât ei ,plini cu sticle de plastic,iar fata, ţinând în mână, o pungă mai mică, plină cu resturi alimentare din gunoaie, iar în cealaltă mână, având un băţ ,cu un cui la capăt...Dar
m-am uitat la chipul ei de copil ,de 10-11 ani poate, şi am văzut că nu are un ochi.....da ,privea viaţa sadică şi grea cu un singur ochi...Văd apoi imaginea unui bătrân ,stând jos, pe o hârtie de ziar ,într-o piaţă circulată,în pieptul hainei decolorate, având multe decoraţii de razboi şi cântând o doină la fluier.Cânta frumos......m-am oprit în faţa lui, să-l privesc şi să-i ascult cântecele din altă lume.....
Oamenii treceau indiferenţi,alţii îi mai aruncau un bănuţ, în basca roasă de timp, ce o avea lângă el.....Să fi avut 80 de ani ,poate mai mult...avea ochii de un albastru spălăcit şi o barbă albă de patriarh.....Omul ăsta, luptase în război, stătuse în tranşee,fusese rănit poate....şi toate astea, pentru ce?Pentru ţara lui, care acum, îl obligă să cânte la fluier, pentru a nu muri de foame, ca un erou?Ceva mai încolo,se târa un copil, cu picioarele strâmbate intenţionat la naştere, pentru a putea să impresioneze oamenii, la cerşit.....Pe o bancă undeva,zace într-o baltă de urină amestecată cu vomă, un fost om ....Zace inconştient,ţinând strâns într-o mână vânătă, o sticlă fără conţinut.....Oare la ce visează? A avut vreodată şi el o viată ,poate o familie?Cine poate şti?Mai trec pe lângă un canal descoperit, din care ies pe rând, patru tineri......unii ţin la nas, pungi de plastic cu aurolac,prietenul lor nelipsit,din care trag cu sete, elixirul de viată fericită şi fără griji,alţii fumează chiştoace găsite pe jos......mai încolo ,sub o ţeavă groasă ,ce transportă caldura,în nişte cutii de carton, alţi copii, îşi amăgesc foamea şi frigul din oase...Într-o casă amărâtă,dintr-un sat uitat de lume , o familie cu mulţi copii, îşi trăieşte viaţa săracă şi chinuită...Dar asta nu e suficient...în fiecare noapte, tatăl alcoolic şi violent îşi violează sistematic, cele două fetiţe, de doar zece ani.....Le-a vândut chiar pentru băutură şi câţiva bănuţi şi prietenilor lui de pahar, să facă ce-or vrea cu ele ....La scurt timp, una dintre copile, s-a sinucis “fără explicaţie”.......Au găsit-o atîrnînd de o sârmă,în pomul din spatele casei....Era primăvară şi tocmai înflorise.....În pădurea de la marginea satului, au gasit o fetită de7 ani ,cu capul zdrobit de un copac, zăcând într-o baltă de sânge.....fusese violată ,după ce criminalul o omorâse....În final l-au găsit ,era un tânăr de 17 ani ,fără părinţi, care lucra zilier, pe la oameni prin sat....Într-un cartier de la periferia unui oraş ,în scara unui bloc dărâmat şi plin de gunoaie,un adolescent de doar 12 ani,îşi injectează prima doză de heroină,convins de prieteni.....În altă parte a oraşului,o mamă a cinci copii,este bătută crunt şi apoi înjunghiată de bărbat ,fiind lăsată să moară într-o baltă de sânge,
sub ochii celor cinci copii, ce urlau disperaţi......În acest timp, într-o zonă selectă a oraşului, fiul unui procuror, ce tocmai omorâse o bătrână pe trecerea de pietoni,îşi serbează ziua de naştere ,la o petrecere selectă, de zeci de mii de euro....Mai târziu,se va delecta cu un program de striptease, iar cadoul special, oferit cu tandreţe de tatăl prinţişorului ,este o nouă maşină,un Mercedes sport, decapotabil.La final, un grandios foc de artificii, inundă cu lumini multicolore cerul patriei.
Noaptea,pe soseaua de ieşire din oraş, luminate intermitent de farurile maşinilor,se zăresc trei tinere de 13-14 ani,fugite de acasă,ce se prostituează pe marginea drumului.....Una dintre ele ,va fi găsită peste o lună, într-o cameră de hotel,cu gâtul tăiat......În aceeaşi noapte,într-o toaletă publică ,o mamă naşte un copil,pe care apoi, îl sugrumă fără milă şi îl aruncă la ghena de gunoi....O altă mamă,
exact în acelaşi timp,îşi părăseşte fetiţa nou născută,în maternitate...nu o s-o mai revadă niciodată....
Pe lângă femeie, trece în viteză o maşină....înăuntru ,un tată fericit, ce tocmai îşi aducea acasă, de la maternitate,soţia şi fetiţa nou născută.....Într-un bordei mizer ,10 suflete îşi târăsc existenţa, la lumina palidă, a unei singure lumânări....E ora zece şi toţi dorm......Pe sub patul de scânduri găurite, se aude cum rod şobolanii, în liniştea nopţii de primăvară.....Nimeni nu vede, cum lumânarea uitată aprinsă, cade pe o bucată murdară de pânză.....în câteva minute, focul a mistuit tot...În aceeaşi seară,o mamă citeşte puiului ei,o poveste cu feţi frumoşi şi zâne fermecate...copilaşul adoarme curând,iar mama îl sărută cu dragoste, pe fruntea mică....A doua zi, o ştire scurtă de jurnal, anunţa moartea a zece suflete.

O ZI PRINTRE MORMINTE

2011-11-30T00:25:00.000-08:00

În cimitire se sărbătoreşte.Dintre cruci se înalţă fumuri cu arome de mitiei şi de fripturi.Dacă nu i-ai vedea ai zice că sufletele morţilor ,în a doua zi de Paşte, tocmai se ridică la cer şi dansează frenetic printre frunzele copacilor.
Maşinile cu numere străine apar rând pe rând,uşile cavourilor se deschid ,se întind mese şi se încing grătare.Şi se asteptă....
Atunci sufletele morţilor gâdilate de mirosuri lumeşti se ridică din adâncuri şi într-un vânt ce se porneşte din senin fâlfâind fustele pirandelor, se aşază la mese.Ţiganii cu râs galben ce sclipeşte în soarele primăverii, strâng mâinile şi sărută obrajii de nori ai răposaţilor.Lanţuri şi ghiuluri plutesc prin aer,pahare se ridică din senin şi se ciocnesc ouă însîngerate,sarmalele dispar ca prin farmec şi muzica trezeşte din somn vecinii de cavou mai morocănoşi ,ce n-au vrut să ia parte la petrecere.
Printre morminte şi pe alei ţigănuşi de toate vârstele,se joacă de-a v-aţi ascunselea şi aleargă după oameni rugând mai mulţi bani şi mai puţină mâncare .Lângă biserică ,o ţigăncuşă atât de neagră încât nu ştii care e faţa,nu cerşeşte nimic.Cu demnitate stă şi aşteaptă....Cineva îi împarte cozonac,câteva ouă roşii....Doi se reped, îi zmulg punga şi cu ouăle încep să joace fotbal.Unul zice că e Maradona .
Pe o bancă un nene duhnind a urină şi alcool stă întins visându-se în rai.O băbuţă e urmărită şi i se fac propuneri indecente.Ea le refuză ferm.Mai încolo ,un câine cu o zdreanţă legată de gât ,ridicând concentrat piciorul se eliberează lângă o cruce de lemn.Găseşte un os....
Către amiază petrecerea se sfârşeşte.Morţii cam obosiţi şi clătinându-se uşor, se duc să se culce până data viitoare.Uşile cavourilor se închid brusc,iar cei rămaşi afară strâng rămăşiţele petrecerii.Maşinile pornesc,pornesc şi manelele,iar în urmă n-au rămas decât nişte coji de ouă, hârtii şi pamântul cu urme de tălpi.
O linişte suspectă se lasă peste cimitirul oraşului.
Pentru o zi viaţa şi moartea s-au împăcat,şi-au întins mâna,au dănţuit ore întregi,iar la sfârşit din nimic s-au certat pentru totdeauna.

CUGETARI IN PRAG DE SEARA

2011-11-30T00:23:00.000-08:00

Iubire ,dragoste ,sentimente,poate avea atâtea denumiri, poate exprima atâtea stări...Cred că iubirea, ar trebui să fie mai mult simţită, decât vorbită ,scrisă .Poate lua atâtea forme ,poate avea atâtea nuanţe. De ce nu am putea să iubim şi o fiinţă fără raţiune,un câine spre exemplu.Iubirea lui, putem fi siguri că e necondiţionată,nu asteaptă altceva în schimb, de la noi ,raţionalii, decât o mângâiere şi o vorbă spusă cu afecţiune.Ei ,dacă ne referim la oameni ,lucrurile se schimbă, se complică .Oamenii vor mai presus de cuvinte, dovezi de afecţiune...zilnic, nu doar la ocazii speciale ....iubirea ,dragostea, cum vrem să-i spunem, are nevoie de hrană ,are nevoie să fie ţinută în viaţă. Sunt oameni, care înţeleg prin sentimente ,lucruri materiale.Iar atunci când lucrurile materiale strălucesc pretutindeni,iar cele ce ar trebui să conteze cu adevărat ,sunt complet ignorate, denaturate şi batjocorite, situaţia se schimbă ,peisajul devine trist, iar florile se transformă în grămezi de gunoi...
De fapt ,mă întreb sincer, dacă mai există sentimente adevărate,oameni pentru care merită să te lupţi cu întreaga lume,oameni speciali, pe care simţi nevoia să- i cauţi şi să-i vezi, pentru simpla lor prezenţă.Ar trebui să căutam sentimentele, în esenţa lor,în profunzimea lor,să nu ne mai ghidăm după lucruri exterioare, când vorbim de dragoste faţă de cineva .Pentru a ne da seama cum arată sentimentele, în starea lor primordială, pură, nemodificată de social,ar trebui să ne imaginăm, doi oameni goi ,sărutându-se într-o pădure, la răsăritul soarelui,pe o pajişte acoperită de roua diminetii.S-ar putea spune, că am tendinţa să idealizez ,să poetizez,dar sunt absolut convins, că sentimentele adevărate, nu au absolut nici o legătură cu socialul ,cu materialul.De fapt mă întreb, dacă mai putem vorbi de dragoste, în împrejurarile actuale...dacă oamenii mai pot simţi cu adevarat ,sufocaţi ,agresaţi permanent de cotidian..Nu vreau să mă hazardez şi să spun că sentimentele adevarate au dispărut complet ,au fost amputate definitiv, dar e adevărat ,că sunt pe cale de dispariţie....şi tot mai puţini oameni, ştiu şi pot să le păstreze nealterate.Oamenii îşi fac declaraţii, care mai de care mai colorate ,mai patetice ,mai pompoase, pentru a face paradă de sentimentele lor,dar câţi sunt în stare să mai scrie şi cel mai important ,să mai simtă aceleaşi lucruri, peste 30,40 de ani.Avem tendinţa să transformăm iubirea, într-o marfă ,în ceva comercial,care se poate cumpăra cu bani, dintr-un raft de magazin.Nimic mai nociv,nimic mai trist.Iubirea nu e un obiect ,un lucru ,e ceva viu, care pulseaza în noi ,care există ,trăieşte odată cu noi.Am auzit oameni spunând ; ca să-ţi arăt cât te iubesc, ţi-am cumparat ultimul model de limuzină ,cele mai scumpe bijuterii.Nimic mai dăunător, pentru doi oameni implicaţi într-o relaţie .Cu cât oamenii progresează mai mult, social, material ,cu atât se înstrăinează mai mult ,devin mai reci ,mai indiferenţi.Cred că nimic nu e întâmplător în această lume, ne naştem cu un scop şi ne îndreptăm spre ceva.Cred de asemenea, în ideea de suflete pereche ,oameni ce s-au născut să se întâlnească, într-o anumită perioadă din viaţa lor, mai devreme sau mai târziu, sau poate niciodată ....Dar atunci când doi oameni, s-au căutat atâta timp şi în sfârşit s-au găsit, au ajuns să se întâlnească ,devine realitate ,se poate spune că e cel mai frumos lucru din lume..Doi oameni născuţi unul pentru celălalt,meniţi să fie impreună pâna la apusul zilelor ,nu pot înţelege cuvântul despărţire,nu pot cunoaşte infidelitatea ,interesele separate,nu ştiu să preţuiască lucrurile materiale,şi nu pot uita niciodată, lucrurile care contează cu adevărat în viată.Oamenii predestinaţi unul celuilalt, rămân împreună în orice condiţii şi în orice împrejurare.
În situaţii dificile,atunci când viaţa le pune la încercare sentimentele,loialitatea,devotamentul,acei
oameni deosebiţi de ceilalţi ,nu se gândesc nici un moment, la o posibilă despărţire ,la un posibil abandon al relaţiei, şi asta nu din obligaţie,ci doar pentru că nu pot face asta ,nu se pot rupe în două, fiind legaţi printr-o legătură, ce îi face inseparabili,de nedespărţit.Partenerul din relaţie ,este privit întocmai, ca un suflet lipit printr-o legătură invizibilă, şi nu spun poveşti, am întâlnit oameni, care nu au putut trăi unul fără celălalt şi la scurt timp după dispariţia fizică a unuia dintre parteneri, şi celălalt, a ales să-l urmeze,poate într-o lume mai curată şi mai bună.Am întâlnit de asemenea cazuri în care, după dispariţia unuia dintre parteneri, cel care i-a supravieţuit, a ales să nu-şi mai refacă viaţa printr-o casătorie,sau o altă relaţie,iar motivul alegerii a fost, nu social ,de imagine ,raportat la opinia celorlalţi ,ci pur şi simplu, pentru că acel om, nu mai putea concepe şi accepta în viaţa sa, o altă persoană ,care să-i ia locul, celei dispărute.Aş încheia spunând, că iubirea nu are nevoie obligatoriu, de declaraţii nesfârşite şi siropoase .Cea mai sinceră şi frumoasă declaratie, pe care o poţi face unei persoane speciale din viaţa ta ,ar fi să-i mai poţi spune după o viaţă întreagă petrecută împreună,încă să-i mai poţi şopti sincer şi tandru :” Te iubesc pentru că exişti în viaţa mea ! “

PRINTRE OAMENI

2011-11-30T00:21:00.000-08:00

Trenul deja oprise în gară,iar călătorii coborau acum ,pe peronul înţesat de lume.Printre ei,cu
geanta mică de voiaj ţinută strânsă într-o mână,de frica hoţilor,un bătrânel mic de statură,cu faţa senină se îndrepta către sala de aşteptare.Tocmai se întorsese dintr-o staţiune de munte,unde petrecuse două săptămâni frumoase,de care acum îşi amintea cu plăcere.Aerul curat şi băile îi mai
alinaseră durerile reumatice ale trupului bătrân,cel chinuiseră aproape tot anul.
În sala de aşteptare lume multă şi o căldură înnăbuşitoare amestecată cu mirosuride transpiraţie şi parfumuri ieftine.
Se pare că ziua de august avea să fie de-adreptul sufocantă.Ştergându-şi fruntea de transpiraţie,se gândi că e mult prea cald să aştepte aici următorul tren spre casă şi scoţând din micul bagaj o pălărie de paie,se îndreptă către parcul din apropierea gării,unde măcar putea respira aer curat.
Găsi o bancă undeva mai la umbră se aşeză şi se uită la ceas .Mai avea încă două ore de aşteptat .Porni micul aparat de radio din buzunar ,iar acum privea la copii ce jucau fotbal pe una din alei.
Trecu o haită de câini,o femeie ce-şi plimba copilul în cărucior,doi bărbaţi şi nici nu-şi dădu seama cum aţipi.
Îl terzi brusc glasul unei fete de doişpe treişpe ani îmbrăcată într-un tricou şi pantaloni rupţi şi murdari ce-l ruga să-i dea ceva de mâncare ,sau dacă avea nişte bani.
Bătrânul o privi cu milă prin lentilele ochelarilor apoi scoase din bagaj ,toată măncarea lui pentru drum şi i-o dădu.Cu faţa luminată de un zâmbet larg fetiţa luă punga cu cele două sanwichuri şi asezându-se pe bancă începu să mănânce cu atâta poftă de parcă ar fi fost flămândă de luni bune.
Privind-o cu milă,şi vorbindu-i cu blândeţe află că o cheamă Ileana şi că fugise de o vreme de la un centru de plasament, unde colegii o băteau ,iar acum dormea nopţile prin săli de aşteptare şi prin parcuri, neavând pe nimeni.
Bătrânelul ,cu ochii umeziţi de lacrimi şi cuprins de o adâncă tristeţe se gândi că ,vieţile lor se puteau asemăna într-un fel...nici el nu mai avea pe nimeni în lume....Se făceau doi ani de când moartea i-o luase ,într-o zi de septembrie ,pe femeia de care fusese nedespărţit vreme de aproape şaizeci de ani.
Iar acum ,fără singura fiinţă la care ţinuse mai mult de cât la propria viaţă se simţea al nimănui.Copii nu avuseseră niciodată,deşi ce mult si-ar fi dorit...dar n-a fost să fie.Se gândea,cum o să ajungă acum acasă,deschizând iarăşi uşile camerelor goale privind apoi ,aceleaşi fotografii îngalbenite de vreme şi amintindu-şi de o altă viaţă ,o viaţă în care fusese cu adevărat fericit,pierdută pentru totdeauna.
Şi ridicând privirea din pământ ,se uită la copilul de lîngă el,care tocmai terminase de mâncat iar acum se pregătea să plece.Atunci ,lumina unui gând bun, pornit din suflet,îl facu să întrbe cu blândeţe:
-N-ai vrea să ai o casă şi să nu mai dormi prin parcuri?
Fata îl privi la început mirată şi după ce se gândi puţin îi răspunse fără să ezite :
-Păi da cum să nu vreau, domnu'?Asta e viaţă de câine nu de om.
-Şi spui că nu ai pe nimeni...aş putea să te iau la mine acasă .Eşti doar un copil şi nu meriţi să ai viaţa asta chinuită.
-Vrei să vii cu mine?
În loc de răspuns fata căzu în genunchi şi izbugnind în plâns,îi luă mâinile şi i le sărută cu recunoştinţă.
Mişcat de gestul ei bătrânul se hotărâ.O ridică de jos o luă de mână şi porniră împreună spre gară.Îi cumpără mâncare şi dulciuri...Pe drum mai află ca fata abandonase şcoala de când fugise de la centru şi că şi-ar fi dorit mult ,să fi avut părinţi şi să nu fi ajuns niciodată pe străzi, dar că acolo nu mai putea rezista.
După o călătorie de câteva ore ,bătrânul îi arata fetei ,ce privea timid şi fericit în jur ,noua ei casă.Văzuse camera unde avea să doarmă şi totul părea un vis ,un vis frumos.În primele luni prin oraşul încă necunoscut bătrânul o însoţea permanent.Vecinii de boc ,îl priveau cu suspiciune şi se întrebau cu răutate ,ce legătură ar putea fi între el şi fata asta culeasă de pe străzi şi adusă în casă.
Într-o zi un vecin în strigă batjocoritor:
-Tataie,ţi-ai tras o nouă gagică.Să mă inviţi la nuntă!
Tare l-au durut vorbele astea,dar nu a zis nimic ,a mers şi şi-a văzut de drum.Se obişnuise deja,cu bârfele şi răutăţile oamenilor.
Timpul trece repede şi un an a trecut,de când bătrânul uitase de singurătate şi simţea că parcă întinerise şi viaţa ,nu i se mai pare atât de pustie şi fără sens.Nu sperase ,să mai ţină vreodată la cineva ,dar o iubea pe Ileana ,ca pe copilul pe care nu îl avusese niciodată.Îi îndeplinea toate dorinţele,o înscrisese la şcoală ,îi cumpărase haine noi,iar seara o ajuta la teme.
Într-o dimineaţă se simţi rău,atât de rău, încât o zi întreagă ,nu se putuse ridica din pat.A doua zi ,fiind mai bine,se hotărâ şi merse la notar. N-ar fi putut lăsa copilul ăsta din nou pe drumuri.Dacă mâine ar fi închis ochii? De astăzi era liniştit..acum fata lui avea o casă,nimeni n-ar mai fi aruncat-o iarăşi în stradă.
Fusese prin parc ,apoi către prânz,aşteptase fata să se întoarcă de la şcoală.Şi de o lună o tot aşteaptă şi o caută disperat prin tot oraşul...A dat-o dispărută şi la poliţie.Nimeni nu ştie nimic,nimeni n-a văzut-o.Zilele trec greu,iar nopţile nu poate închide un ochi.Unde poate fi ?
Într-un târziu a găsit-o ,da,a gasit-o,a venit într-o zi la uşă,cu doi oameni care ziceau că sunt părinţii ei şi că fugise de acasă...De două săptămâni bătrânul e în închisoare.Fata recunoscuse obligată de părinţi că o abuzase cât stătuseră împreună.
Întins pe patul din celulă,priveşte acum printr-e gratii,pentru ultima dată.Şi cu măinile împreunate într-o rugăciune ,sufletul său bun s-a ridicat la cer ,departe de ticăloşia oamenilor.